Puterea unei pomeniri la Sfânta Proscomidie

Puterea unei pomeniri la Sfânta Proscomidie

Când un nume este așezat înaintea lui Dumnezeu

De multe ori venim la biserică și aducem un pomelnic pentru cei dragi. Scriem numele copiilor, ale părinților, ale soțului sau soției, ale rudelor și prietenilor, dar și ale celor care au plecat dintre noi.

Poate părea un lucru simplu: o listă de nume pe o hârtie. Dar, în spatele fiecărui nume, se află un om pe care îl iubim, o viață, o bucurie, o durere sau o nevoie. Când scriem un nume pe pomelnic, îl încredințăm lui Dumnezeu și cerem Bisericii să se roage pentru el.

De ce este importantă pomenirea la Proscomidie

La Sfânta Proscomidie, înainte de Sfânta Liturghie, preotul pregătește pâinea și vinul care vor fi aduse ca daruri lui Dumnezeu. Din prescură este scos Sfântul Agneț, care va deveni Trupul lui Hristos. Apoi, pentru cei pomeniți pe pomelnice, preotul scoate mici părticele de pâine și le așază pe Sfântul Disc, în jurul Sfântului Agneț.

Este un lucru foarte frumos: pe Sfântul Disc, Hristos este în centru, iar în jurul Lui sunt pomeniți Maica Domnului, sfinții și oamenii pentru care ne rugăm. Astfel, vedem că Biserica îi aduce pe toți înaintea lui Dumnezeu.

Pomenirea la Proscomidie este importantă pentru că nu este doar rugăciunea unui singur om. Ea este făcută în cadrul Sfintei Liturghii, împreună cu întreaga Biserică. De aceea, atunci când aducem un pomelnic, aducem înaintea lui Dumnezeu persoanele pe care le iubim și cerem mila, ajutorul și binecuvântarea Lui.

Nu este vorba despre ceva magic. Nu numărul de nume de pe pomelnic face rugăciunea mai puternică. Puterea vine de la Dumnezeu, de la Hristos și de la rugăciunea Bisericii.

Uneori avem oameni dragi pentru care nu știm ce să mai facem. Poate este cineva bolnav, cineva care trece printr-o problemă, un copil care are nevoie de ajutor sau cineva plecat departe. Nu putem fi întotdeauna lângă ei, dar putem să ne rugăm pentru ei.

La fel este și pentru cei adormiți. Nu îi mai putem vedea și nu mai putem vorbi cu ei, dar îi putem pomeni la Sfânta Liturghie. Prin această pomenire arătăm că nu i-am uitat și că îi încredințăm milei lui Dumnezeu, cu nădejdea Învierii.

După ce clerul și credincioșii se împărtășesc, părticelele scoase pentru cei pomeniți sunt puse în Sfântul Potir, rostindu-se rugăciunea: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi.”

Este important să știm că aceste părticele nu devin Trupul lui Hristos, așa cum se întâmplă cu Sfântul Agneț. Ele rămân părticele de pâine, dar sunt puse în Sfântul Potir în legătură cu Jertfa lui Hristos. Totul se face în cadrul Sfintei Liturghii și în rugăciunea Bisericii.

Un nume poate însemna o întreagă lume

Pentru fiecare dintre noi, există nume pe care le rostim cu multă dragoste. Poate fi numele unui copil, al mamei sau al tatălui, al soțului sau soției, al unui prieten sau al unei persoane dragi care nu mai este printre noi.

De aceea, să nu privim pomelnicul ca pe o simplă hârtie. Să îl scriem cu grijă și cu credință. Iar atunci când aducem pomelnicul la Sfânta Liturghie, să încercăm, pe cât putem, să rămânem și noi la slujbă și să ne rugăm împreună cu Biserica.

Uneori nu avem nevoie de multe cuvinte. Este suficient să spunem numele celui drag și să spunem în inimă: „Doamne, ai grijă de el!”

Aceasta este frumusețea pomenirii: îi punem înaintea lui Dumnezeu pe cei pe care îi iubim și îi încredințăm Celui care îi iubește mai mult decât îi putem iubi noi.

Dumnezeu să îi binecuvânteze pe cei vii, să îi întărească pe cei aflați în încercări și să dăruiască odihnă celor adormiți întru nădejdea Învierii.