Doi Sfinți Dimitrie

Doi Sfinți Dimitrie – două zile de sărbătoare, aceeași chemare către Dumnezeu

La sfârșitul lunii octombrie, Biserica Ortodoxă Română trăiește două zile de mare sărbătoare, așezate una lângă cealaltă: 26 octombrie, ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, și 27 octombrie, ziua Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. Cei doi sfinți poartă același nume, Dimitrie, însă sunt persoane diferite și trăiesc în epoci diferite.

Primul este un mare mucenic din Tesalonic, iar cel de-al doilea este un cuvios care își duce viața în ținutul de lângă Dunăre. Biserica îi așază însă unul lângă celălalt în calendarul românesc, iar această apropiere ne oferă un frumos prilej de a privi la două chipuri diferite ale aceleiași credințe.

Pe 26 octombrie, îl prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. El este unul dintre marii mărturisitori ai lui Hristos și este legat în mod deosebit de cetatea Tesalonicului. Sfântul Dimitrie Îl mărturisește pe Hristos într-o perioadă în care creștinii sunt prigoniți și își pune viața în mâinile lui Dumnezeu.

El nu renunță la credință atunci când aceasta îi aduce suferință și primește cununa muceniciei. Biserica îl cinstește pentru curajul și statornicia sa, iar sfintele sale moaște, păstrate la Tesalonic, sunt izvor de binecuvântare pentru credincioșii care vin să se roage. Din sfintele sale moaște izvorăște mir, motiv pentru care este numit Izvorâtorul de Mir.

Pe 27 octombrie, atenția Bisericii se îndreaptă către un alt Sfânt Dimitrie, Cuviosul Dimitrie cel Nou, cunoscut drept Ocrotitorul Bucureștilor. El trăiește într-o cu totul altă perioadă și duce o viață simplă, în smerenie, rugăciune și nevoință. Sfântul Dimitrie cel Nou este legat de satul Basarabi, aflat pe râul Lom, iar viața lui se desfășoară departe de marile cetăți și de agitația lumii. El nu este un mucenic ucis pentru credință, ci un cuvios care Îl caută pe Dumnezeu prin rugăciune, post, smerenie și lepădare de cele trecătoare.

Sfintele sale moaște ajung la București în anul 1774 și sunt așezate în Catedrala Mitropolitană, iar de atunci evlavia credincioșilor față de el se leagă în mod deosebit de capitala României. În anul 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române generalizează cultul său în întreaga Biserică Ortodoxă Română și stabilește ca zi de prăznuire data de 27 octombrie, a doua zi după sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

De ce sunt așezați acești doi sfinți unul lângă celălalt? Mai întâi, pentru că amândoi poartă numele Dimitrie și sunt cinstiți cu multă evlavie de credincioșii ortodocși. Dar legătura dintre ei este mai profundă decât numele pe care îl poartă. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie ne arată credința mărturisită prin jertfă, iar Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou ne arată credința trăită prin smerenie, rugăciune și nevoință.

Unul Îl mărturisește pe Hristos înaintea prigonitorilor, celălalt Îl caută în liniștea unei vieți ascunse. Unul primește cununa muceniciei, celălalt primește cununa sfințeniei prin nevoință. Viețile lor sunt diferite, dar izvorul este același: dragostea pentru Dumnezeu.

Cele două zile ne arată astfel că există mai multe feluri în care omul poate răspunde chemării lui Dumnezeu. Nu toți suntem chemați la aceeași lucrare și nu tuturor ni se cere aceeași jertfă. Unii Îl mărturisesc pe Dumnezeu în încercări mari, alții Îl slujesc printr-o viață liniștită, prin rugăciune, familie, muncă cinstită și fapte bune. Important este ca fiecare să Îl caute pe Dumnezeu acolo unde se află și să încerce să își trăiască viața cu credință. De aceea, cei doi Sfinți Dimitrie pot deveni pentru noi două exemple care se completează: curajul de a mărturisi și smerenia de a sluji.

Pentru români, apropierea celor două sărbători are și o frumusețe aparte. La București, sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou adună în fiecare an mulțimi de pelerini care vin să se închine la sfintele sale moaște. În cadrul sărbătorilor dedicate Ocrotitorului Bucureștilor, moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și cele ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie sunt așezate împreună spre închinare, ceea ce face ca cele două cinstiri să fie trăite de credincioși într-o apropiere aparte.

Privind la acești doi sfinți, putem înțelege că sfințenia nu este rezervată unei anumite categorii de oameni. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie ne arată că putem rămâne credincioși chiar atunci când suntem puși în fața unei încercări. Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou ne arată că putem să Îl găsim pe Dumnezeu și în simplitatea vieții, prin rugăciune, răbdare și smerenie. Unul ne învață să avem curaj atunci când trebuie să mărturisim, celălalt ne învață să avem răbdare atunci când trebuie să așteptăm. Unul ne vorbește despre puterea jertfei, celălalt despre frumusețea unei vieți trăite în taina rugăciunii.

Pentru noi, aceste două zile sunt un bun prilej să ne oprim puțin din graba vieții și să privim către Dumnezeu. Poate că avem nevoie de curajul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie atunci când trecem printr-o încercare. Poate că avem nevoie de smerenia Sfântului Dimitrie cel Nou atunci când suntem preocupați prea mult de noi înșine. Poate că avem nevoie de răbdare, de rugăciune sau pur și simplu de puterea de a nu renunța atunci când lucrurile nu se desfășoară așa cum ne dorim.

În aceste două zile de sărbătoare, să îi cinstim pe amândoi cu aceeași dragoste și să le cerem să ne fie mijlocitori înaintea lui Dumnezeu. Sfântului Mare Mucenic Dimitrie să îi cerem curajul de a rămâne statornici în credință, iar Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou să îi cerem smerenia, răbdarea și pacea sufletului. Să ne ajute amândoi să înțelegem că apropierea de Dumnezeu nu se măsoară prin cuvinte, ci prin felul în care ne trăim viața, prin răbdare, prin rugăciune, prin iertare și prin dragostea față de cei de lângă noi.

Sfinților Dimitrie, Mare Mucenice și Cuvioase Părinte, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi, pentru familiile noastre și pentru toți cei care vă cinstesc cu credință! 

Amin.