Pilda datornicului nemilostiv

Duminica a XI-a după Rusalii – Pilda datornicului nemilostiv

Chemarea lui Hristos la iertare și iubire față de aproapele

În Duminica a XI-a după Rusalii, Sfânta Biserică ne pune înainte una dintre cele mai importante învățături ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos: iertarea. Evanghelia acestei duminici ne prezintă Pilda datornicului nemilostiv (Matei 18, 23-35), o pildă care ne descoperă cât de mare este mila lui Dumnezeu față de noi și cât de important este ca și noi să arătăm aceeași milă celor din jurul nostru.

În fiecare zi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Greșim prin cuvinte, prin gânduri, prin fapte sau prin nepăsare, dar Dumnezeu, ca un Părinte iubitor, nu ne părăsește, ci ne cheamă mereu la pocăință și îndreptare. Însă această iertare pe care o primim de la Dumnezeu trebuie să se vadă și în relația noastră cu semenii.

Evanghelia ne arată un împărat care voia să facă socoteala cu slujitorii săi. Unul dintre ei avea o datorie foarte mare, pe care nu putea să o plătească niciodată. Pentru această datorie urma să piardă totul. Atunci slujitorul a căzut înaintea împăratului și l-a rugat să aibă răbdare cu el.

Văzând rugăciunea și smerenia lui, împăratul s-a milostivit și nu numai că i-a dat timp să plătească, ci i-a iertat întreaga datorie.

Această imagine ne arată iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de fiecare om. Datoria cea mare reprezintă păcatele noastre, iar împăratul este Dumnezeu, Care nu dorește pierderea noastră, ci întoarcerea noastră către El.

De multe ori uităm cât de mult am primit de la Dumnezeu. Uităm că viața, sănătatea, familia, credința și toate darurile pe care le avem sunt binecuvântări pe care nu le putem cumpăra. Dumnezeu ne dăruiește mai mult decât merităm și ne ridică ori de câte ori cădem.

După ce a fost iertat de împărat, acel slujitor a întâlnit un alt om care îi datora o sumă mică. În loc să arate aceeași milă pe care el însuși o primise, a ales să fie aspru și nemilos. Nu a vrut să ierte, deși omul îl ruga cu aceleași cuvinte prin care el însuși ceruse îndurare.

Când împăratul a aflat această faptă, s-a întristat și i-a spus: „Toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea oare să ai și tu milă de cel împreună slujitor cu tine?”

Prin aceste cuvinte, Mântuitorul ne arată că nu putem cere mila lui Dumnezeu, dacă noi refuzăm să fim milostivi cu cei din jurul nostru.

Iertarea este una dintre cele mai frumoase dovezi ale iubirii creștine. Ea nu înseamnă că aprobăm greșeala celui care ne-a rănit sau că uităm nedreptatea făcută. Iertarea înseamnă că alegem să nu lăsăm răul să ne stăpânească sufletul.

Uneori, cele mai mari răni se nasc în locurile unde ar trebui să fie cea mai multă iubire: în familie, între prieteni sau între oameni apropiați. O vorbă spusă la mânie, o neînțelegere sau o supărare veche pot ridica ziduri între oameni. Dar Hristos ne cheamă să dărâmăm aceste ziduri prin iertare.

Un om care nu iartă rămâne legat de durerea trecutului. Poartă în suflet o povară care îi fură pacea și bucuria. În schimb, omul care iartă descoperă libertatea sufletească și liniștea pe care numai Dumnezeu o poate dărui.

În viața parohiei noastre suntem chemați să fim o familie în Hristos. O comunitate unită nu este o comunitate în care nu există niciodată probleme, ci una în care oamenii știu să se ierte, să se ajute și să se sprijine unii pe alții.

Fiecare dintre noi poate avea momente de slăbiciune. Putem greși fără intenție sau putem răni pe cineva prin cuvintele noastre. De aceea avem nevoie de smerenie pentru a spune „iartă-mă” și avem nevoie de iubire pentru a spune „te iert”.

Mântuitorul Iisus Hristos Însuși ne-a arătat puterea iertării atunci când, pe Cruce fiind, S-a rugat pentru cei care Îl răstigneau: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.”

Aceasta este măsura iubirii pe care suntem chemați să o urmăm.

Duminica a XI-a după Rusalii ne amintește că Dumnezeu este mereu gata să ne ierte, dar așteaptă și de la noi aceeași inimă milostivă. Nu este suficient să primim iertarea lui Dumnezeu doar pentru noi; trebuie să o transformăm într-o lucrare de iubire față de ceilalți.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască o inimă blândă, capabilă să ierte și să uite răul primit. Să avem puterea de a face pace acolo unde există ceartă, de a aduce lumină acolo unde există supărare și de a răspunde răului cu bine. Pentru că adevăratul creștin nu este cel care nu greșește niciodată, ci cel care știe să se pocăiască, să ierte și să iubească asemenea lui Hristos.

Dumnezeu să ne ajute să fim oameni ai iertării și ai păcii, pentru ca prin iubirea dintre noi să mărturisim lumii iubirea Sa cea nesfârșită. Amin