Cum să ne rugăm corect

Cum să ne rugăm corect?

Rugăciunea - întâlnirea inimii omului cu Dumnezeu

Rugăciunea este una dintre cele mai mari și mai frumoase lucrări ale vieții creștine. Prin rugăciune, omul se apropie de Dumnezeu, Îi vorbește, Îl ascultă, Îi mulțumește pentru binefacerile primite, Își mărturisește păcatele și Îi încredințează toate bucuriile, durerile și neputințele sale.

Rugăciunea nu este doar o obligație pe care trebuie să o împlinim în fiecare zi, ci este respirația sufletului și legătura vie dintre om și Dumnezeu. De aceea, întrebarea „Cum să ne rugăm corect?” este, de fapt, întrebarea: „Cum să învăț să trăiesc mai aproape de Dumnezeu?”

Mântuitorul Iisus Hristos ne-a învățat că rugăciunea trebuie să izvorască dintr-o inimă sinceră: „Când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa ta, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns; și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.” (Matei 6, 6).

Prin aceste cuvinte, Domnul ne arată că adevărata rugăciune nu este făcută pentru a fi văzută de oameni și nici pentru a demonstra cât de evlavioși suntem. Dumnezeu privește la inimă. Putem spune multe cuvinte și totuși să rămânem departe cu mintea și cu inima, dar putem rosti câteva cuvinte simple, cu multă smerenie, iar acestea să fie o adevărată rugăciune.

Rugăciunea începe cu Dumnezeu

De multe ori, atunci când ne așezăm la rugăciune, primul lucru pe care îl facem este să cerem. Avem probleme, griji, boli, nevoi materiale, probleme în familie sau la serviciu și venim înaintea lui Dumnezeu cu toate acestea. Este firesc și este bine să cerem ajutorul Lui. Însuși Mântuitorul ne spune: „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.” (Matei 7, 7).

Totuși, rugăciunea nu trebuie să fie doar o listă de dorințe. Ea începe prin a-L recunoaște pe Dumnezeu ca Domn și Tată al nostru. Îi mulțumim pentru darul vieții, pentru familie, pentru copii, pentru oamenii pe care ni i-a pus în cale, pentru sănătate, pentru zilele bune, dar și pentru puterea de a trece prin cele grele. Uneori primim atât de multe lucruri fără să ne mai dăm seama că sunt daruri. Rugăciunea ne învață să redescoperim recunoștința.

După mulțumire vine pocăința. Înaintea lui Dumnezeu nu trebuie să ne ascundem greșelile și nici să ne justificăm. Venim așa cum suntem și spunem cu sinceritate: „Doamne, am greșit. Iartă-mă și ajută-mă să mă îndrept.” Rugăciunea devine astfel și un loc al vindecării sufletești, pentru că omul care își recunoaște greșeala începe deja drumul întoarcerii către Dumnezeu.

Să cerem, dar să învățăm să spunem „Facă-se voia Ta!”

Una dintre cele mai importante lecții ale rugăciunii este să învățăm să ne punem viața în mâinile lui Dumnezeu. Putem să-I cerem sănătate, vindecare, un loc de muncă, ajutor pentru copii, rezolvarea unei probleme sau izbăvirea dintr-o încercare. Dumnezeu dorește să venim înaintea Lui cu toate nevoile noastre. Dar, la sfârșitul cererii, trebuie să existe în inima noastră și cuvintele: „Facă-se voia Ta!”

Nu întotdeauna ceea ce cerem este și ceea ce ne este de folos. Uneori Dumnezeu răspunde rugăciunii noastre într-un mod pe care îl înțelegem imediat. Alteori răspunsul vine după mult timp. Sunt și situații în care Dumnezeu nu ne ia încercarea, ci ne dă puterea de a o purta. Nu pentru că nu ne-ar auzi, ci pentru că vede mai departe decât vedem noi. Credința înseamnă și să putem spune: „Doamne, eu nu înțeleg acum, dar am încredere în Tine.”

Rugăciunea pentru aproapele

O rugăciune adevărată nu rămâne închisă în jurul propriei persoane. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, învățăm să-i purtăm și pe ceilalți în rugăciunea noastră. Să ne rugăm pentru părinții noștri, pentru copii, pentru soț sau soție, pentru frați și surori, pentru rude, pentru prieteni, pentru cei bolnavi, pentru cei singuri, pentru cei care trec prin încercări și pentru toți cei care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Dar există o rugăciune și mai greu de spus: rugăciunea pentru omul cu care suntem în conflict. Mântuitorul ne-a cerut să ne rugăm chiar și pentru cei care ne fac rău. Este greu să spunem cu sinceritate: „Doamne, binecuvântează-l pe cel care m-a rănit.” Însă tocmai aici începe transformarea inimii. Rugăciunea nu înseamnă că negăm răul care ni s-a făcut, ci că refuzăm să lăsăm ura și răzbunarea să ne stăpânească sufletul.

Să avem o rânduială a rugăciunii

Pentru ca rugăciunea să devină parte din viața noastră, avem nevoie de rânduială. Nu este bine să ne rugăm numai atunci când avem o problemă. Dumnezeu nu trebuie să fie pentru noi doar „ultima soluție” atunci când toate celelalte soluții au eșuat. Rugăciunea trebuie să fie prezentă și în zilele liniștite, și în zilele grele.

Este bine să avem un timp al rugăciunii dimineața și seara. Dimineața, înainte de a începe agitația zilei, putem să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru darul unei noi zile și să-I cerem să ne păzească de păcat și de rău. Seara, înainte de odihnă, putem privi înapoi la ziua care a trecut și să ne întrebăm cu sinceritate: „Unde am greșit? Pe cine am rănit? Pe cine am judecat? Pentru ce trebuie să-I cer iertare lui Dumnezeu?”

Putem folosi rugăciunile Bisericii, rugăciunile de dimineață și de seară, Psalmii, Acatistele și Paraclisele, după binecuvântarea și sfatul duhovnicului. Dar, pe lângă rugăciunile din cărțile de cult, este important să învățăm și să-I vorbim lui Dumnezeu cu propriile noastre cuvinte. Uneori, un „Doamne, ajută-mă!”, spus din inimă într-un moment de încercare, poate fi o rugăciune foarte adâncă.

Rugăciunea lui Iisus

În tradiția ortodoxă, un loc deosebit îl are Rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.” Este o rugăciune scurtă, dar care cuprinde mărturisirea credinței în Hristos și cererea milei Sale.

O putem rosti în liniște, în timpul zilei, atunci când mergem pe drum, când așteptăm, când suntem apăsați de gânduri sau când simțim nevoia de a ne întoarce mintea către Dumnezeu. Important este să nu o rostim mecanic și nici să urmărim anumite stări sau experiențe extraordinare. Rugăciunea este, înainte de toate, chemarea smerită a lui Hristos și a milei Sale.

Ce facem când nu ne putem concentra?

Una dintre cele mai frecvente probleme este împrăștierea minții. Începem să ne rugăm și, după câteva clipe, ne gândim la serviciu, la familie, la ceea ce avem de făcut sau la o problemă care ne preocupă. Nu trebuie să ne descurajăm. Este o luptă pe care o cunoaște fiecare om.

Când observăm că mintea a plecat, o întoarcem cu blândețe către Dumnezeu și continuăm. Nu trebuie să ne enervăm și nici să renunțăm. Rugăciunea se învață prin rugăciune. Așa cum un copil învață să vorbească prin exercițiu și răbdare, și noi învățăm să ne rugăm prin perseverență.

Uneori ne rugăm cu bucurie și pace. Alteori ne rugăm cu uscăciune, oboseală sau chiar cu lacrimi. Nu trebuie să credem că Dumnezeu ne-a părăsit pentru că nu mai simțim aceeași bucurie. Credincioșia se vede tocmai în faptul că rămânem în rugăciune și atunci când nu simțim nimic deosebit.

Rugăciunea trebuie să schimbe viața

În cele din urmă, adevărata rugăciune nu poate rămâne doar în cuvinte. Dacă ne rugăm pentru iertare, trebuie să învățăm să iertăm. Dacă ne rugăm pentru pace, trebuie să încercăm să nu semănăm ceartă. Dacă cerem iubire, trebuie să devenim mai atenți la cei din jur. Dacă cerem milă de la Dumnezeu, trebuie să fim și noi milostivi.

Rugăciunea adevărată ne schimbă treptat felul de a gândi, de a vorbi și de a trăi. Ne face mai smeriți, mai răbdători și mai conștienți de neputințele noastre. Ne învață să nu ne mai bazăm exclusiv pe propriile puteri, ci să punem fiecare zi în mâna lui Dumnezeu.

Să nu așteptăm să avem o viață perfectă pentru a începe să ne rugăm. Să ne rugăm tocmai pentru că suntem slabi, pentru că avem nevoie de Dumnezeu, pentru că avem nevoie de iertare, de luminare și de putere. Să ne rugăm dimineața și seara, în biserică și acasă, în bucurie și în necaz, pentru noi și pentru ceilalți.

Poate că uneori vom spune doar câteva cuvinte. Poate că alteori vom sta înaintea lui Dumnezeu cu multe rugăciuni și cu lacrimi. Important este să nu încetăm să-L căutăm.

„Rugați-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5, 17)

Rugăciunea nu este doar un moment în care Îi cerem ceva lui Dumnezeu. Rugăciunea este începutul unei vieți trăite împreună cu Dumnezeu. Iar omul care învață să se roage descoperă, încetul cu încetul, că nici în cele mai grele încercări nu este singur.

Doamne, învață-ne să ne rugăm!

Doamne, dă-ne o inimă curată, o minte luminată și puterea de a împlini voia Ta.

Doamne, primește puțina noastră rugăciune și nu ne lăsa să ne îndepărtăm de Tine.

Amin.